Nu pot uita serile in care cantam impreuna pana tarziu, de lantul de rugaciuni pe care il faceam in saptamana de rugaciune, de Mirabela care era intotdeauna gata sa se roage cand nimeni nu indraznea, de sinceritatea si dragalasenia ei de copil, de vorbele lui Dani Rastoaca ”mai tata mai” si de furia ce l-a cuprins cand lliuta i-a dat din greseala Biblia pe jos, de seriozitatea ”batranilor bisericii”- Popescu si Creta, de dimineata in care am tulburat somnul dulce al colegelor de camera plonjand de la inaltime (aveam paturi supraetajate)!

Am fost onorat sa ma intalnesc saptamanal cu dascali remarcabili care au reusit cu profesionalism sa ma faca sa inteleg viata cu toate fetele ei si care mi-au fost de un real folos atat in plan profesional cat si spiritual.  

Liceul Maranatha pentru mine a fost mai mult decat o scoala. Cultura generala putem s-o invatam din carti sau de pe internet, dar caracterul ni-l formam alaturi de profesori si colegi care vad dincolo de limitele dezvoltarii intelectuale. Mare parte din ce sunt azi se datoreaza trecerii mele pe la SLAM. Desi nu am fost un elev exemplar, am avut parte de sustinere. Fara aceasta sustinere nici nu stiu unde as fi azi. Va multumesc!

La Maranatha am avut parte de 4 ani ani de liceu care au pus bazele vietii mele pentru tot restul zilelor mele… Sunt multumitor pentru realizarea profesionala, sociala dar mai ales spirituala a tuturor colegilor mei.